sâmbătă, 19 septembrie 2009
Atunci când vor fi mai mulţi nebuni decât oameni normali, oamenii normali vor fi consideraţi nebuni
Acest articol nu este rezultatul evenimentelor din ultima perioadă de la clubul de fotbal Steaua Bucureşti. De fapt ceea ce se întâmplă acolo are o pondere nesemnificativă comparativ cu ce se întâmplă la scară naţională. Becalizarea României? Ei bine, nu ştiu. Cert este că unul din doi români se identifică în proporţie covârşitoare cu acest personaj. Românul investeşte mai mult în imagine decât în viitorul propriu sau al familiei din care face parte.
Românul îşi cumpără telefon de 2000 de lei, nici nu contează că nu ştie să îi folosească toate funcţiile sau poate nici nu îi trebuie. Chiar şi în aceste condiţii preferă să stea cu abonamentul suspendat. Ce contează? Are super telefon, lasă impresia de bunăstare, îl vede lumea cât de bine îi merge lui. Aparenţele înşeală.
Românul îşi cumpără maşină de 30000 – 40000 de euro, poate chiar de 80000 de euro. Nu are bani să platească rata la maşină, nu contează, lasă că se descurcă el cumva. O maşină la aceşti bani are şi un motor pe măsură, cu un consum pe măsură. Românul n-are bani de benzină să meargă zi de zi cu masina, dar ce contează? Iese o dată pe saptamană, are maşină de lux, îl vede lumea, lasă impresia de bunăstare. Cei care îl văd exclamă în gând: vai ce bine îi merge lui! Se simte flatat. Lasă uşile deschise, să vadă toţi dotările. Dacă nu e remarcat, dă muzica la maxim. Sigur are un sistem audio îndeajuns de puternic încât să atragă atenţia. Aparenţele înşeală.
Românul merge în cafenelele de pe Dorobanţi sau în alte cluburi şi localuri de lux. Nu îşi permite să iasă în fiecare seară. După o ieşire râmane fără bani pe toată săptămâna. Preferă să mănânce salam cu pâine o saptamană pentru a savura o seară într-un local de lux. Dar de când contează asta? Important e să fie văzut în baruri de lux. Înseamnă că îi merge bine, lumea îl invidiază. Totuşi… aparenţele înşeală.
Câţi dintre voi aţi remarcat maşini de lux stând zi de zi parcate în faţa blocurilor de garsoniere? Eu am remarcat, şi încă foarte multe. Nu are unde să stea, dar ce contează? Când iese în oraş lumea o să ştie că are un telefon scump, o maşină de lux, frecventează localuri de lux, nu vin toţi fraierii ăia de pe stradă să vadă unde stă el.
Românul are gura mare. Chiar nu are nici o importanţă pentru el dacă are ceva de spus sau nu, dacă ştie ce vorbeşte sau nu, el ţipă să îl audă lumea, să vadă toţi că el e implicat în treabă, că se pricepe la orice. Când îi atragi atenţia că greşeşte, sare la gâtul tău. Păi cum îţi permiţi să îi reproşezi că a greşit, chiar nu ştii cu cine stai de vorbă? El are întotdeauna relaţii şi sare mereu la scandal, dar niciodată la bătaie. Se apropie ameninţător, ţipă, gesticulează, simulează lovituri, dar niciodată nu dă primul. Se rezumă la a intimida. Dacă nu ai putin curaj, sfârşeşti prin a fi umilit. Şi nimic nu-l face pe român să se simtă mai bine decât să te umilească. Şi cu cât te laşi umilit mai mult, cu atât va încerca să te umilească şi mai tare. Se va simţi puternic, iar la sfârşit îţi va arunca două injurături şi un scuipat în scârbă, să îţi arate el cât de marinimos poate să fie. Probabil aşteaptă şi o mulţumire că nu te-a bătut.
Fiecare dintre noi stă lângă o copie fidelă a lui becali, fiecare dintre noi se simte deranjat de comportamentul acestui gen de om, fiecare dintre noi ar vrea să îi atragă atenţia, însă se teme de rezultate sau îi atrage atenţia, dar se loveşte de un comportament extrem de violent. Toţi ştim că acest gen de om nu poate fi educat din simplul motiv că refuză să fie educat. În conceptul lui becali, educat înseamnă să stai să studiezi. Cine îşi pierde timpul cu aşa ceva? El e prea ocupat să facă bani şi nu îi trebuie educaţie pentru asta. E mândru, nevoie mare, că el, cel needucat, câştigă cât toţi profesorii universitari la un loc. În capul lui, banii cumpără tot, dar în primul rând imagine. Şi nimeni nu savurează mai mult imaginea decât becali. Becali e genul de om incult, crescut între animale, îmbogăţit prin afaceri ilicite, incapabil de a urma o şcoală, neinteresat de a avea o cultură generală, neinteresat de părerile celor mai slab cotaţi financiar decât el, slugarnic faţă de cei mai bogaţi, indignat de cei pe care nu îi înţelege sau sub al căror nivel se află. Românul este becali, pentru că vine dintr-un mediu sărac, chiar dacă s-a dus la şcoală, şcoala nu a reuşit să îl atragă, a vazut in jurul lui o groază de alţi becali la fel ca el, care au ignorat educaţia şi s-au rezumat la a face orice pentru niste sume de bani, îi persiflează pe cei educaţi din jurul lui pentru că nu îi poate înţelege şi deoarece trăieşte cu impresia că este dominat de ceilalţi becali, simte nevoia să domine şi el, nu prin intelect, ci prin violenţă fizică şi verbală. Orice ieşire în societate, pentru el este un chin. Neobişnuit să se lepede de comportamentul de mahala, se face de râs. Îngrozitor este faptul că rămâne cu impresia că s-a remarcat, nu că s-a facut de râs. Pe lângă faptul că iubeşte imaginea, adoră să dea ordine şi să lovească în oricine nu se conformează. Şi nu în ultimul rând, sparge seminţe în cadrul oricărei activităţi în care este implicat.
Având profilul lui becali, se naşte întrebarea: dacă şi cum poate fi eliminat din viaţa cotidiană? Eliminat nu va fi niciodată, pentru că de multe ori preferă să ramână în cercul lui incult împreună cu lăudătorii lui de aceeaşi natură. Pentru restrângerea numarului de becali, singurele soluţii sunt radicale: pedepsirea în primul rând, sau ignorarea în al doilea rând. Din pedeapsă, becali nu va întelege nimic, se va considera persecutat, va ţipa în gura mare faptul că i se face o nedreptate. Dar dacă va fi ignorat, va suferi în sine, va încerca să iasă şi mai mult în evidenţă şi până la urmă va sfârşi ca un anonim ce este, neavând parte de publicitate. Va vedea că bunul simţ este necesar pentru a convieţui într-o comunitate şi va avea de ales între a sta ascuns şi a se alinia la mersul societăţii.
Totuşi, sunteţi în stare să îl ignoraţi pe becali???
Pentru o Românie fără Becali şi fără becali!
Românul îşi cumpără telefon de 2000 de lei, nici nu contează că nu ştie să îi folosească toate funcţiile sau poate nici nu îi trebuie. Chiar şi în aceste condiţii preferă să stea cu abonamentul suspendat. Ce contează? Are super telefon, lasă impresia de bunăstare, îl vede lumea cât de bine îi merge lui. Aparenţele înşeală.
Românul îşi cumpără maşină de 30000 – 40000 de euro, poate chiar de 80000 de euro. Nu are bani să platească rata la maşină, nu contează, lasă că se descurcă el cumva. O maşină la aceşti bani are şi un motor pe măsură, cu un consum pe măsură. Românul n-are bani de benzină să meargă zi de zi cu masina, dar ce contează? Iese o dată pe saptamană, are maşină de lux, îl vede lumea, lasă impresia de bunăstare. Cei care îl văd exclamă în gând: vai ce bine îi merge lui! Se simte flatat. Lasă uşile deschise, să vadă toţi dotările. Dacă nu e remarcat, dă muzica la maxim. Sigur are un sistem audio îndeajuns de puternic încât să atragă atenţia. Aparenţele înşeală.
Românul merge în cafenelele de pe Dorobanţi sau în alte cluburi şi localuri de lux. Nu îşi permite să iasă în fiecare seară. După o ieşire râmane fără bani pe toată săptămâna. Preferă să mănânce salam cu pâine o saptamană pentru a savura o seară într-un local de lux. Dar de când contează asta? Important e să fie văzut în baruri de lux. Înseamnă că îi merge bine, lumea îl invidiază. Totuşi… aparenţele înşeală.
Câţi dintre voi aţi remarcat maşini de lux stând zi de zi parcate în faţa blocurilor de garsoniere? Eu am remarcat, şi încă foarte multe. Nu are unde să stea, dar ce contează? Când iese în oraş lumea o să ştie că are un telefon scump, o maşină de lux, frecventează localuri de lux, nu vin toţi fraierii ăia de pe stradă să vadă unde stă el.
Românul are gura mare. Chiar nu are nici o importanţă pentru el dacă are ceva de spus sau nu, dacă ştie ce vorbeşte sau nu, el ţipă să îl audă lumea, să vadă toţi că el e implicat în treabă, că se pricepe la orice. Când îi atragi atenţia că greşeşte, sare la gâtul tău. Păi cum îţi permiţi să îi reproşezi că a greşit, chiar nu ştii cu cine stai de vorbă? El are întotdeauna relaţii şi sare mereu la scandal, dar niciodată la bătaie. Se apropie ameninţător, ţipă, gesticulează, simulează lovituri, dar niciodată nu dă primul. Se rezumă la a intimida. Dacă nu ai putin curaj, sfârşeşti prin a fi umilit. Şi nimic nu-l face pe român să se simtă mai bine decât să te umilească. Şi cu cât te laşi umilit mai mult, cu atât va încerca să te umilească şi mai tare. Se va simţi puternic, iar la sfârşit îţi va arunca două injurături şi un scuipat în scârbă, să îţi arate el cât de marinimos poate să fie. Probabil aşteaptă şi o mulţumire că nu te-a bătut.
Fiecare dintre noi stă lângă o copie fidelă a lui becali, fiecare dintre noi se simte deranjat de comportamentul acestui gen de om, fiecare dintre noi ar vrea să îi atragă atenţia, însă se teme de rezultate sau îi atrage atenţia, dar se loveşte de un comportament extrem de violent. Toţi ştim că acest gen de om nu poate fi educat din simplul motiv că refuză să fie educat. În conceptul lui becali, educat înseamnă să stai să studiezi. Cine îşi pierde timpul cu aşa ceva? El e prea ocupat să facă bani şi nu îi trebuie educaţie pentru asta. E mândru, nevoie mare, că el, cel needucat, câştigă cât toţi profesorii universitari la un loc. În capul lui, banii cumpără tot, dar în primul rând imagine. Şi nimeni nu savurează mai mult imaginea decât becali. Becali e genul de om incult, crescut între animale, îmbogăţit prin afaceri ilicite, incapabil de a urma o şcoală, neinteresat de a avea o cultură generală, neinteresat de părerile celor mai slab cotaţi financiar decât el, slugarnic faţă de cei mai bogaţi, indignat de cei pe care nu îi înţelege sau sub al căror nivel se află. Românul este becali, pentru că vine dintr-un mediu sărac, chiar dacă s-a dus la şcoală, şcoala nu a reuşit să îl atragă, a vazut in jurul lui o groază de alţi becali la fel ca el, care au ignorat educaţia şi s-au rezumat la a face orice pentru niste sume de bani, îi persiflează pe cei educaţi din jurul lui pentru că nu îi poate înţelege şi deoarece trăieşte cu impresia că este dominat de ceilalţi becali, simte nevoia să domine şi el, nu prin intelect, ci prin violenţă fizică şi verbală. Orice ieşire în societate, pentru el este un chin. Neobişnuit să se lepede de comportamentul de mahala, se face de râs. Îngrozitor este faptul că rămâne cu impresia că s-a remarcat, nu că s-a facut de râs. Pe lângă faptul că iubeşte imaginea, adoră să dea ordine şi să lovească în oricine nu se conformează. Şi nu în ultimul rând, sparge seminţe în cadrul oricărei activităţi în care este implicat.
Având profilul lui becali, se naşte întrebarea: dacă şi cum poate fi eliminat din viaţa cotidiană? Eliminat nu va fi niciodată, pentru că de multe ori preferă să ramână în cercul lui incult împreună cu lăudătorii lui de aceeaşi natură. Pentru restrângerea numarului de becali, singurele soluţii sunt radicale: pedepsirea în primul rând, sau ignorarea în al doilea rând. Din pedeapsă, becali nu va întelege nimic, se va considera persecutat, va ţipa în gura mare faptul că i se face o nedreptate. Dar dacă va fi ignorat, va suferi în sine, va încerca să iasă şi mai mult în evidenţă şi până la urmă va sfârşi ca un anonim ce este, neavând parte de publicitate. Va vedea că bunul simţ este necesar pentru a convieţui într-o comunitate şi va avea de ales între a sta ascuns şi a se alinia la mersul societăţii.
Totuşi, sunteţi în stare să îl ignoraţi pe becali???
Pentru o Românie fără Becali şi fără becali!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
