F**k it, I'm in Singapore I

One month passed since I landed here, and I didn't even had the cance to check out my hotel's pool.
Not because I was too busy partying, tonight was my first one.
So, I got this opportunity to come down here. I was somehow tricked, since the contract was supposed to be 1 year, based in Singapore. I found out after 3 weeks that it was actually suposed to have only 6 months in Singapore and 6 months (or more) in Vietnam. Our purpose in here was only to get the knowledge transfer, then move to Vietnam. Not that I have something against Vietnam, but I didn't signed up for this sh**. But the worst thing is still to come: I have one colleague with me (let's call her Samantha) who is a constant pain in the ass, negative attitude, always complaining. Of course things didn't went the way we expected, but what she was doing is waaaaaaay over my tolerance level.
I met Sam back in 2011, while we were both employed in a French company in my hometown. I thought about this place that it will be the perfect place to retire from. Yet I only spent less than two years in there, my only imprint being that I managed to win the internal football championship. I still have friends in there and still I like to have a chat with them from time to time. Me and Sam we're in different teams, working on different floors, so I got little time to know her.
Life has strange connections, and my destiny decided to choose another company, a Russian one, in which I met, as part of the same team, Sam. She was very rigid, and we barely spoke to each other. I usually make friends easily, but this one was different, so I decided to avoid her as much as possible.
Years passed, Sam moved to another team, and I evolved naturally as a senior engineer, and technical team lead. Until one day, when an e-mail from my manager advertised for jobs in Singapore. At first I totally ignored it, since my realistic goal was to move abroad in UK or Germany, but my colleagues were very hyped up on this, so I decided to submit my application, along with some of my team colleagues. I was very dissapointed that I was the only one allowed to move from my team, but I thought f**k it, it's Singapore! New lifestile, new opportunities, new experiences. While I waited for the whole process to be put in place, I found out that my manager also proposed to Sam to be part of this team in Singapore. She accepted, yet she was terrified about t*******t attacks and m*****s. She was thinking: what if a b**b will go off on our plane? I tried to calm her down, with no success. Anyway I was expecting the worst, and she meet my expectations.
So here we are in Singapore!
When we got off the plane, there was some sort of a health control, and it seemed that somebody in our plane was getting checked in there. Sam freaked out, thinking that a disease was spread into the plane, and we should get medical assistance. She kept on repeating this for two weeks. Of course that I did my best to calm her down.
The first thing that shocked us was the moisture, the humid air, very difficult to breathe in. After we got our luggage, we went to buy mobile sim cards for communication purposes. She bought one, that she managed to loose in the same day.
The hotel was near the Sim Lim shopping center, called BIG Hotel. Ironically, the rooms were extremely small, the size of the bed plus one small bathroom, no place to walk around the bed. Since we were supposed to stay close to one month in there, with all the luggage, it was not a suited place for us. After almost a week, the company moved us to a better place. 8 on Claymore Serviced Appartments. This one was perfect. In the central area, next to Orchard MRT station, big rooms, with kitchen, downstairs a gym and pool. Everything was great.

to be continued...

Oda poporului

Ca romanul este prost educat si ignorant, nu este un cliseu, ci o realitate. Explica-i unui sofer ca nu e normal sa se ia la injuraturi cu lumea pe strada si o sa ai o reactie foarte vehementa la adresa participantilor la trafic. Toti sunt prosti, nimeni nu stie sa conduca, el este detinatorul adevarului absolut si el nu greseste niciodata. Aici este vorba si de o situatie « cauza – efect ». Cauza : ignoranta fata de regulile de circulatie, efectul : orice greseala a unuia este taxata de celalalt cu « binecuvantari » de neamuri. Daca toata lumea ar fi educata in respectarea regulilor de circulatie, nimeni n-ar avea de comentat. Mergand mai departe pe lantul slabiciunilor, este de remarcat faptul ca romanul nu stie decat de bici. Cauza : lipsa unor controale si pedepse pertinente, dese si facute in orice imprejurari, efectul : destrabalarea si haosul din trafic. Sunt foarte rare cazurile in care romanii sunt prinsi nerespectand reguli de circulatie in tari precum Austria sau Germania, unde legea se aplica in cel mai riguros mod cu putinta. In schimb sunt dese cazurile in care alti cetateni din tari cu rigurozitate in aplicarea pedepselor vin in Romania si descopera ca aici orice lege poate fi incalcata fara griji. De vazut marile tunuri date de “one man company” in orice domeniu de activitate, contracte de milioane de euro pierduti de stat sau de persoane fizice, companii private, etc. Si revenind la situatia « trafic », un coleg francez a afirmat ca ii place foarte mult ca in Romania se poate incalca orice regula de circulatie fara probleme. Reculul la lipsa de aplicare a legii este incercarea de a combate orice acuzatie pertinenta, incercare ce se soldeaza de cele mai multe ori cu reusite.

Atunci cand politistii se ascundeau in « tufe » pentru prinderea celor care incalcau viteza legala de deplasare pe drumurile publice, toata lumea a sarit in sus de suparare, ca nu este legal. Cand au inceput sa se ridice masinile parcate in cele mai nesimtite moduri posibile, fapt care a ajutat la fluidizarea evidenta a traficului, iar s-a sarit in sus, desi felul in care se ridicau masinile este acelasi in multe alte tari, unde nimeni nu mai cauta smecherii sa « faca » legea. Deci cand au existat masuri pentru reducerea numarului nesimtitilor si a nesimtirii, rezultatul a fost ca nesimtitii au luat atitudine si au redus la tacere bunul simt, chiar daca poate metoda nu a fost cea mai buna. Ideea e ca nu s-au cautat solutii de evolutie, ci s-au cautat metode de pacalire a legii, de regres.

Ca romanul este prost educat, este un fapt real, caci romanul sfideaza fara pic de rusine atunci cand nu stie de frica. De cate ori nu vi s-a intamplat sa conduceti regulamentar si grupuri de pietoni sau indivizi sa traverseze strada neregulamentar, incetinind intentionat pasul si privind catre voi cu expresia « ce faci ma, dai peste mine ? » facandu-va totodata sa va simtiti vinovati ca v-a trecut prin gand sa nu franati ? Elocventa pentru proasta educatie este si situatia in care voi atrageti atentia unei persoane ca a gresit, primind in schimb o replica vehementa in care sunteti luati tare la modul : « ce te bagi tu, ma ? » sau « hai, ba, lasa-ma ! », iar in cazul extrem veti fi injurati fara nici un fel de retinere. Aceasta reactie, de a tipa si mai tare cand gresesc, in loc sa realizeze greseala si sa-si ceara eventual scuze, este o alta caracteristica tipica romanului prost educat, iar acest titlu de « roman prost educat » tinde sa devina un pleonasm.

Concluzia este simpla : ca romanul este prost educat si ignorant, nu este un cliseu, ci o realitate.

Steaua contra Steaua

articol preluat de pe www.fcsteaua.ro

Felicitari, d-le Becali! Ai reusit!

Ai reusit ce ti-ai propus! Ce ai urmarit de la inceput! Ai reusit sa rupi in doua fiinta Stelei, sa o iei ostatica, sa o bagi in fata dumitale, si s-o manipulezi cum iti dicteaza interesele intimitatii d-tale mintale obscure
Felicitari!

I-ai pacalit pe toti! I-ai facut sa creada ca esti un nebun paranoic, care nu stie pe ce lume se afla! I-ai facut sa creada ca esti un doar un cioban cu bani, care traieste din impulsuri de moment, din reactii temperamentale, si din capriciile universului!

Ca esti un accident al societatii! Ca ai ajuns din intamplare sa ne conduci vietile!

Ca Steaua era obiectivul d-tale! Nu mijlocul!

Mijlocul de a controla emotional milioane de oameni, asa cum ai visat din totdeauana! Mijlocul de a refula ambitiile demente care zac in tine!
Mijlocul de a indeplini ceea ce crezi despre d-ta, ca “Este vointa lui Dumnezeu ca eu sa pasc acest popor”
Felicitari!

Ai reusit sa le dai impresia ca ambitiile d-tale bolnave, se margineau doar la a controla Steaua! De a fi patronul ei! Nu Ea! Ai reusit sa faci in asa fel, incat sa-i derutezi pe toti! Ai reusit un act de strategie genial!
Felicitari!

Ai reusit sa-i faci sa se uite la porumbelul dintr-o mana, pt. ca din mana cealalta sa scoti
un tanc!
Esti mare, domnule! Esti mare!

Ai reusit sa-i faci sa te judece dupa niste caracteristici pe care d-ta nu le ai, doar lasi sa se creada ca le-ai avea! Ca esti prost! Incult! Ca faci totul instinctiv! Ca esti baiat bun, dar te strica gura!
Felicitari!

I-ai facut sa-si indrepte eforturile de a te contracara, pe niste piste total false:
Cum ca ai fi la Steaua pt. bani! Cand amandoi stim ca mai degraba ai manca paine cu apa, inainte sa renunti la Ea!
Cum ca nu-ti pasa de Steaua, si nu te intereseaza de Ea! Cand amandoi stim ca mai degraba ai renunta viata !
Cum ca te afecteaza ca te injura si te uraste lumea! Cand amandoi stim ca asta iti face placere!

Ai reusit sa-i pacalesti prin toate declaratiile d-tale! Sa-i faci sa spere in ceva de la d-ta! Transferuri, antrenori, rezultate, stralucire, glorie! Principii si decenta!

Sa spere in d-ta, d-le Becali! Sa depinda de d-ta! Sa-ti soarba fiecare gest, fiecare inflexiune vocala, fiecare promisiune!
Fiecare aroganta si fiecare pamflet, cu speranta in ceva mai bun pt. Steaua!
Ai reusit!

Ai reusit sa tii captivi milioane de oameni si sa-i faci prizonierii tai! Dar ai reusit asta intr-un mare stil, d-le Becali! Le-ai luat Iubirea, si le-o tii ostatica si o supui la toate perversiunile imaginabile!
Dar ai facut-o in asa fel incat ei nu numai sa nu se revolte, dar chiar sa te apere! Si in timp ce iesi d-ta la microfon, dupa un numar reusit, sa-ti soarba fiecare gest, in speranta tampita, de a se schimba ceva!
In loc sa te stranga de gat!
Te felicit!

Esti, intr-adevar un mai mare filozof decat Plesu si Liiceanu, recunosc! Ai intuit cum nu se poate mai bine particularitatile unei gloate cu pretentii de popor, care se lasa calcata in picioare de rau, se obisnuieste cu raul, pt. ca, la final, sa-l imbratiseze, aparandu-l.
Flori pt. mineri, d-le Becali!
Esti mare!

Ai reusit sa te faci Stapan peste milioane de oameni, sa-I manipulezi cum vrei d-ta, sa te joci cu sentimentele lor, sa-ti bati joc de inimile si de vietile lor! Sa fie sclavii tai! Ai facut-o intr-un mare stil, d-le Becali!
Te felicit!

Ai viciat complet fiinta intima a clubului Steaua, cand ai facut prozeliti. Obscurantisti dementi, crescuti in spiritul valizei si brichetei! In spiritul “io dau banii, iu comand, ca io sunt patron”! In spiritul fularului agatat de gat! In spiritul hahaielilor!
Aaau! Aaau! Aaau!

Ti-ai luat si bodyguard de lux, d-le Becali! Bodyguard in care nimeni nu are curajul sa dea ! Nimeni nu are curajul sa-i reproseze ceva! Nimeni nu are curajul sa-l puna la punct! Nimeni nu intelege ca te apara pe tine, d-le Becali, si tot ceea ce reprezinti d-ta: RAUL ABSOLUT!
Nici macar el nu intelege ca apara pe cel care ataca tot ceea ce reprezinta el! Trecut, simbol, demnitate, onoare, cinste, valori si principii! Pe el!
Te felicit sincer!


Esti absolut genial, d-le Becali! Jos palaria!
Ti-ai luat ca aparator, pe unul care te apara de atacurile pe care le aduci celui ce este chiar el, in constiinta publicului: glorie, trecut, demnitate, performante! Te apara de el insusi!

Iar, culmea geniului d-tale dement, in fata caruia ma inchin sincer, este ca i-ai facut pe cei care te atacau, sa-l apere pe bodyguardul tau, care bodyguard, te apara in fata atacurilor pe care le aduci impotriva a tot ceea ce reprezinta el, glorie, simbol, istorie, respect!

Asadar, ai reusit sa sa-i faci pe contestatarii(si aia firavi) d-tale, sa-l apere pe cel care te apara pe dumneata, printr-o singura masura!

Prin atacarea simbolurilor respective –glorie, performanta, onoare, istorie, respect- ai reusit:
1. sa ataci tot ce reprezinta Steaua.
2. sa aperi acest “atac”, prin faptul ca, cei care sunt contestatarii d-tale, il apara pe cel care apara “atacul”! Motivand aceasta aparare a aparatorului d-tale, tocmai prin acele principii, a caror incalcare, aparatorul d-tale o apara!

Te felicit! Esti mare, d-le! Esti foarte mare!

Ai reusit sa invrajbesti partile sufletesti ale Stelei, intr-o logica tampa, absurda, care nu va face decat sa macine fiinta clubului, in timp ce d-ta o sa fii ceea ce-ti este destinat sa fii, asa cum o dovedesc evidentele: “pastor de oameni”

Si ai facut-o prin cea mai primitiva, fundamentala si eficienta metoda de control a maselor, fapt ce-ti reconfirma geniul rafinat, expresie a dementei ce zace in tine.

Prin cea mai simpla metoda universala. Prin…

Steaua contra Steaua!

by Moskopole

Partidul Tramvaielor

Partidul Tramvaielor. Este un bun venit :D

Atunci când vor fi mai mulţi nebuni decât oameni normali, oamenii normali vor fi consideraţi nebuni

Acest articol nu este rezultatul evenimentelor din ultima perioadă de la clubul de fotbal Steaua Bucureşti. De fapt ceea ce se întâmplă acolo are o pondere nesemnificativă comparativ cu ce se întâmplă la scară naţională. Becalizarea României? Ei bine, nu ştiu. Cert este că unul din doi români se identifică în proporţie covârşitoare cu acest personaj. Românul investeşte mai mult în imagine decât în viitorul propriu sau al familiei din care face parte.

Românul îşi cumpără telefon de 2000 de lei, nici nu contează că nu ştie să îi folosească toate funcţiile sau poate nici nu îi trebuie. Chiar şi în aceste condiţii preferă să stea cu abonamentul suspendat. Ce contează? Are super telefon, lasă impresia de bunăstare, îl vede lumea cât de bine îi merge lui. Aparenţele înşeală.

Românul îşi cumpără maşină de 30000 – 40000 de euro, poate chiar de 80000 de euro. Nu are bani să platească rata la maşină, nu contează, lasă că se descurcă el cumva. O maşină la aceşti bani are şi un motor pe măsură, cu un consum pe măsură. Românul n-are bani de benzină să meargă zi de zi cu masina, dar ce contează? Iese o dată pe saptamană, are maşină de lux, îl vede lumea, lasă impresia de bunăstare. Cei care îl văd exclamă în gând: vai ce bine îi merge lui! Se simte flatat. Lasă uşile deschise, să vadă toţi dotările. Dacă nu e remarcat, dă muzica la maxim. Sigur are un sistem audio îndeajuns de puternic încât să atragă atenţia. Aparenţele înşeală.

Românul merge în cafenelele de pe Dorobanţi sau în alte cluburi şi localuri de lux. Nu îşi permite să iasă în fiecare seară. După o ieşire râmane fără bani pe toată săptămâna. Preferă să mănânce salam cu pâine o saptamană pentru a savura o seară într-un local de lux. Dar de când contează asta? Important e să fie văzut în baruri de lux. Înseamnă că îi merge bine, lumea îl invidiază. Totuşi… aparenţele înşeală.

Câţi dintre voi aţi remarcat maşini de lux stând zi de zi parcate în faţa blocurilor de garsoniere? Eu am remarcat, şi încă foarte multe. Nu are unde să stea, dar ce contează? Când iese în oraş lumea o să ştie că are un telefon scump, o maşină de lux, frecventează localuri de lux, nu vin toţi fraierii ăia de pe stradă să vadă unde stă el.

Românul are gura mare. Chiar nu are nici o importanţă pentru el dacă are ceva de spus sau nu, dacă ştie ce vorbeşte sau nu, el ţipă să îl audă lumea, să vadă toţi că el e implicat în treabă, că se pricepe la orice. Când îi atragi atenţia că greşeşte, sare la gâtul tău. Păi cum îţi permiţi să îi reproşezi că a greşit, chiar nu ştii cu cine stai de vorbă? El are întotdeauna relaţii şi sare mereu la scandal, dar niciodată la bătaie. Se apropie ameninţător, ţipă, gesticulează, simulează lovituri, dar niciodată nu dă primul. Se rezumă la a intimida. Dacă nu ai putin curaj, sfârşeşti prin a fi umilit. Şi nimic nu-l face pe român să se simtă mai bine decât să te umilească. Şi cu cât te laşi umilit mai mult, cu atât va încerca să te umilească şi mai tare. Se va simţi puternic, iar la sfârşit îţi va arunca două injurături şi un scuipat în scârbă, să îţi arate el cât de marinimos poate să fie. Probabil aşteaptă şi o mulţumire că nu te-a bătut.

Fiecare dintre noi stă lângă o copie fidelă a lui becali, fiecare dintre noi se simte deranjat de comportamentul acestui gen de om, fiecare dintre noi ar vrea să îi atragă atenţia, însă se teme de rezultate sau îi atrage atenţia, dar se loveşte de un comportament extrem de violent. Toţi ştim că acest gen de om nu poate fi educat din simplul motiv că refuză să fie educat. În conceptul lui becali, educat înseamnă să stai să studiezi. Cine îşi pierde timpul cu aşa ceva? El e prea ocupat să facă bani şi nu îi trebuie educaţie pentru asta. E mândru, nevoie mare, că el, cel needucat, câştigă cât toţi profesorii universitari la un loc. În capul lui, banii cumpără tot, dar în primul rând imagine. Şi nimeni nu savurează mai mult imaginea decât becali. Becali e genul de om incult, crescut între animale, îmbogăţit prin afaceri ilicite, incapabil de a urma o şcoală, neinteresat de a avea o cultură generală, neinteresat de părerile celor mai slab cotaţi financiar decât el, slugarnic faţă de cei mai bogaţi, indignat de cei pe care nu îi înţelege sau sub al căror nivel se află. Românul este becali, pentru că vine dintr-un mediu sărac, chiar dacă s-a dus la şcoală, şcoala nu a reuşit să îl atragă, a vazut in jurul lui o groază de alţi becali la fel ca el, care au ignorat educaţia şi s-au rezumat la a face orice pentru niste sume de bani, îi persiflează pe cei educaţi din jurul lui pentru că nu îi poate înţelege şi deoarece trăieşte cu impresia că este dominat de ceilalţi becali, simte nevoia să domine şi el, nu prin intelect, ci prin violenţă fizică şi verbală. Orice ieşire în societate, pentru el este un chin. Neobişnuit să se lepede de comportamentul de mahala, se face de râs. Îngrozitor este faptul că rămâne cu impresia că s-a remarcat, nu că s-a facut de râs. Pe lângă faptul că iubeşte imaginea, adoră să dea ordine şi să lovească în oricine nu se conformează. Şi nu în ultimul rând, sparge seminţe în cadrul oricărei activităţi în care este implicat.

Având profilul lui becali, se naşte întrebarea: dacă şi cum poate fi eliminat din viaţa cotidiană? Eliminat nu va fi niciodată, pentru că de multe ori preferă să ramână în cercul lui incult împreună cu lăudătorii lui de aceeaşi natură. Pentru restrângerea numarului de becali, singurele soluţii sunt radicale: pedepsirea în primul rând, sau ignorarea în al doilea rând. Din pedeapsă, becali nu va întelege nimic, se va considera persecutat, va ţipa în gura mare faptul că i se face o nedreptate. Dar dacă va fi ignorat, va suferi în sine, va încerca să iasă şi mai mult în evidenţă şi până la urmă va sfârşi ca un anonim ce este, neavând parte de publicitate. Va vedea că bunul simţ este necesar pentru a convieţui într-o comunitate şi va avea de ales între a sta ascuns şi a se alinia la mersul societăţii.
Totuşi, sunteţi în stare să îl ignoraţi pe becali???

Pentru o Românie fără Becali şi fără becali!

Blogul meu

Bine am venit pe blogul meu, ceea ce vă urez şi vouă.

Acest blog s-a născut din dorinţa de mai bine a unora (în speţă alter-egoul meu renascentist) şi plictiseala altora (în aceeasi speţă persoana mea sătulă de a sta degeaba la muncă pe câţiva lei, din simplul motiv că am ticsit căsuţele de mail ale numeroaselor firme cu CV ul meu înfloritor, dar inutil, pentru că facultatea pe care am absolvit-o nu scrie pe diplomă: “200 de ani de experienţă în domeniu”).

Şi totuşi, este recesiune. Pe latura mea creativă am contribuit la un album intitulat “Război de secesiune” chiar înainte ca americanii (ăia criminali, bolnavi, îndoctrinaţi, neocomunişti, şamd.) să dea ştartul recesiunii mondiale. Probabil că au făcut-o din plictiseală. Sau poate le dădea cu rest la petrol… Ca să observaţi legătura, recesiunea asta a dus la un război de secesiune la nivel de ins.

Ne îndepărtăm treptat de România, de stat, de ţară, de tot ce a reprezentat steagul ăla cu roşu, galben şi albastru. Oricum nu mă interesează, pentru că ţigănia asta şi aroma de ţigănie care pluteşte pe străzile patriei au făcut din mine un rasist şi un anti-naţionalist convins. Şi ce importanţă are mein kampf intr-o ţară plină de m’en fichişti? Nu are, pentru că oricât ar încerca unul sau altul să civilizeze ţigănia (astăzi covârşitor – majoritară pe tărâmul mioritic), se izbeşte de ignoranţă, nesimţire, violenţă, tupeu extrem şi toate celelalte reacţii tipice societăţii române post decembriste.

Par example: astăzi, mergeam spre birou. Într-o oarecare staţie de autobuz din mult-iubita capitală, un grup de bătrâni se etalau în toată splendoarea lor pe banda 1 de circulaţie destinată autovehiculelor. Deşi cu toţii m-au văzut venind, deoarece direcţia mea de mers era similară autobuzului pe care îl aşteptau, niciunul dintre bătrâni nu s-a clintit din loc. Am oprit în dreptul lor şi i-am întrebat politicos (un caz excepţional pentru mine, pentru că la vederea nesimţirii nu prea îmi arde să fiu politicos): “Domnilor, de ce nu staţi pe trotuar?”. Iată răspunsul primit: “Păi e staţie, dom’ne”. Tipic românesc. Noroc că nu stăteau pe banda a 3ª… că doar e staţie, dom’ne. Pac-pac.

Apropo de pac-pac: societatea becaliană se conturează şi ea. Începe să aibă baze solide. Justiţia cea oarbă şi de ce nu – decedată, a făcut dintr-un ţăran prost de la care nu se poate emite nici o pretenţie de om civilizat, un erou naţional. Ţăranii - frustraţi de lipsa unei justiţii reale şi fascinaţi de legea pumnului şi de frumuseţea ideii de a-ţi face dreptate singur atunci când organele poliţiei îţi spun că nu au ce face - şi-au găsit idolul.